SORRAIA

 

Mai este cunoscut si sub numele de Marismeño (in Spania).

Calul din rasa Sorraia nu are o istorie ca un cal domestic, el fiind ultimul cal local care provine din caii salbatici din Peninsula Iberica. Are o inaltime de aproximativ 2.66 metri. Unele specimene de cai din aceasta rasa au fost prinse si imblanzite pentru a fi folosite la calarit sau pentru manat turmele de vite sau alte animale. Acest cal marunt este principalul stramos al faimoaselor rase de cai Andalusia si Lusitania si acestia, direct sau indirect, stramosii altor rase de cai din Europa si America. Caii din rasa Sorraia sunt reprezentati in picturile lupestre preistorice care reprezinta profilul clasic Iberic convex, intalnit si la stravechiul cal Barb Nord-African. Omul de stiinta portughez Ruy D'Andrade, care a descoperit acesti cai in 1920 in zona joasa a a raului portughez Sorraia, a denumit acesti cai "Sorraia" de la raul in jurul caruia i-a descoperit.

Caii din rasa Sorraia sunt aproape disparuti. Cateva turme sunt mentinute in vreo sase locatii din Portugalia si in unele locuri din Germania. Caii Sorraia se remarca pentru abilitatea lor de a rezista la diferente mari de clima, in special uscat, torid si abilitatea de a supravietui cu furaje putine si saracacioase mentinandu-si in acelasi timp o stare a sanatatii foarte buna. Rezistenta lor, precum si agilitatea si abilitatea lor de a munci in haturi, face din caii Sorraia niste cai extrem de valorosi pentru crescatorii de cai locali. Avand picioarele prea lungi pentru a fi luat in considerare ca fiind ponei, calul din rasa Sorraia este considerat un cal mai mic.

Vechi documente atesta ca acesti cai au fost luati in Americi de catre conquistadorii spanioli atunci cand au colonizat noile provincii. Genele cailor Sorraia in sangele cailor americani este evident, de vreme ce o serie de rase de cai din America de Nord si Sud au mostenit coloratia patata sau maronie steersa dar si alte caracteristici fizice ale acestor cai stramosi. Mai mult, analizele ADN efectuate pe rasa Mustang americana au aratat gene identice sau asemanatoare cu genele cailor din rasa Sorraia.

Caii Sorraia are acest colorit specific, cu o nuanta mai inchisa in zona botului, dungi negre pe spate, urechi cu varful negru, cu dungi gen zebra pe picioare si uneori si pe umeri sau chiar peste gat, umeri si spate. Coama si coada sunt de culoare neagra cu ceva nuante mai deschise la culoare catre varful firelor, uneori ajungand chiar sa fie de culoare alba. Un cal pur Sorraia nu are marcaje de culoare alba si nu prezinta caracteristici ale unor rase de cai de sorginte orientala sau nord-europeeana. Manjii de Sorraia se nasc cu marcaje gen zebra pe tot corpul.

Capul acestui cal este un pic alingit cu un profil convex. Ochii sunt pozitionati sus, urechile sunt destul de lungi; gatul este lung si zvelt, pintenii sunt proeminenti si bine definiti; spatele este de lungime medie si este drept; crupa este lasata, dar nu prea mult, si cu o forma de barca atunci cand privim de la spate; coada este prinsa la o inaltime medie, dar niciodata nu este purtata sus, nici chiar atunci cand calul este surescitat; pieptul este adanc si ingust; umerii sunt lungi; picioarele sunt drepte cu tibii destul de lungi si rotunde, cu tendoane bine definite si lungi terminate cu copite tari de culoare inchisa. Caii din rasa Sorraia si cei din rasa Barb Nord-African probabil au avut un stramos comun datorita legaturii care exista in vremurile preistorice intre Peninsula Iberica si nordul Africii prin zona Gibraltarului.